Postări
La un moment dat, in spatele blocului si-a facut aparitia un pescarus cu aripa franta . Seara si dimineata mai tipa (unii ziceau ca de durere, altii de singuratate, altii ca vorbea cu mama lui) , ziua umbla de colo colo printre masini, copii si tufisuri. Pana intr-o zi cand l-am vazut si cu piciorul rupt. Deja trecusera vreo trei saptamani de cand era acolo, alte pareri zic de o luna chiar. El se adaptase intr-un fel, vecinii ii dadeau apa si paine, iar el topaia ba pe o masina parcata, ba prin iarba.
Mi se rupea inima de el si ma tot intrebam care ar fi solutia cea mai buna pentru el.
Trebuia sa ma gandesc, nu aveam scuza ca nu am timp, timp aveam, era in dreptul geamului meu, clar trebuia sa fac ceva.
Am cautat pe net asociatii si ONG - uri, una se desfiintase, alta mi-a raspuns prin mail ca nu are ce sa ii faca. Apoi mi-a venit ideea sa il duc la Microrezervatie. Am sunat acolo, au zis ca au cabinet veterinar si "sa vedem ce putem face".
M-a ajutat cu masina Rares, care l-a si prins cu o patura. Nu zic, cat l-am cautat pana l-am gasit... Am ocolit vreo cateva blocuri, am mai intrebat cativa vecini, un nene a zis ca i-a dat aseara paine si carnati, cica, il pot gasi sub cires, ca "acolo sta el". Ei bine, nu era acolo, ca de acolo veneam. Pana intr-un tarziu cand l-am vazut mot-cocot sus pe o masina parcata.
Deci l-a prins Rares cu patura, l-a pus intr-o cutie pe care am tinut-o strans (ca se mai zbatea din cand in cand si mai scotea ciocul sa mai muste ceva-ceva) . Apoi ajunsi la Delfinariu, am vorbit cu paznicii care mai intai au dat un telefon, apoi ne-au indrumat catre cabinetul veterinar. Am asteptat putin si apoi a venit o doamna si s-a uitat la el... " Sa vedem ce avem noi aici"... A zis ca aceste pasari sunt foarte sensibile si orice injectie i-ar putea trimite pe lumea cealalta, ca balta o sa ii faca bine la picior si ca peste vreo trei saptamani ar putea sa zboare. Asa ca l-a luat de aripi si l-a dus catre balta.
Oamenii si copiii care treceau se uitau curiosi la pasarea care incepuse sa se cam zbata si sa incerce sa muste. Ajunsi la balta il puse in apa. In primele momente, pescarusul a fost se pare cam nedumerit, deoarece abia a schitat vreun gest. Apoi a inceput sa bea apa, sa isi desfaca aripile si sa cerceteze noul loc in care se afla. A stat ce a stat si apoi din instinctul de pasare ce sta pe langa mare, a inceput sa inoate, departandu-se incet.
Mi s-a luat o piatra de pe inima: iata o pasare fericita! Cu o zi inainte mi-am imaginat pamantul plin de fertilitate, cu oamenii, animalele si pasarile traind fericite si acum miscasem si eu cu ajutorul prietenilor un mic graunte de nisip, practic vorbind. La un moment dat, chiar m-a intrebat cineva "cum iti dai seama ca o pasare e fericita?". "Nu ai vazut si tu la desene animate?", am zis :P Glumeam.
L-am filmat cand inota, iar tata, vazand videoclipul a zis:"uite ce fericit e!" :) Deci ne putem da seama oarecum de trairile unei vietati. Unii sunt asa de buni translatori intre lumea animala si cea umana, de te miri, nu alta. Eu nu ma pricep asa, imi plac vietatile, dar nu exagerez. Acesta a fost un caz izolat. Nu stiu daca am mai "salvat" vreo vietate ceva. Nu se poate zice "salvat", ca oricum traia, dar sa zicem ca l-am ajutat sa aiba un mediu propice dezvoltarii lui.
Atunci mi-am dat seama cat de importante sunt pentru pasari aripile mai degraba si nu picioarele. Ma uitam la alti pui de pescarusi sanatosi care zburau si coborau printre oameni. Nu m-am mai uitat vreodata asa evaluativ la niste pescarusi.
Tipatul de pescarus are o alta nuanta pentru mine acum, devin brusc mai atenta, ceea ce inainte era considerat un zgomot de fond, alaturi de masini, zgomotele strazii si vocile oamenilor, acum e ca un semnal.
Aici sunt cateva date despre cabinetul veterinar de la delfinariu:
Medic Veterinar - Dr. Nicoleta Ursu, Tehnician Veterinar - Duda Constantin
Telefon: 0241-481.242
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu